ACIDUL HIALURONIC

STRUCTURA MOLECULARĂ A ACIDULUI HIALURONIC

Moleculele de acid hialuronic sunt glicozaminoglicani non-sulfataţi: polizaharide, care sunt prezente în matricea extracelulară a dermului şi epidermei. Acestea sunt sintetizate de keratinocite (epidermă) şi de fibroblaşti (derm).

Moleculele acidului hialuronic sunt nespecifice unei anumite specii sau ţesut, existând astfel un risc redus pentru alergie.

Moleculele acidului hialuronic există în stare liberă, fără o legătură covalentă cu o altă proteină. Molecula acidului hialuronic are o structură tridimensională (3D), care ocupă un volum important în raport cu greutatea sa moleculară. Acestea formează o reţea densă şi complexă.

Se prezintă sub forma unei panglici lungi, flexibile şi elicoidale care poate avea zeci de micrometri în lungime. În matricea extracelulară, molecula se poate  plia şi poate lua conformaţii diferite. Rezidurile încărcate negativ se resping şi conferă moleculei volum mare de ocupare.

Capacitatea acidului hialuronic de a reţine apa contribuie la menţinerea coeziunii şi structurii dermului. 1g de hialuronan poate absorbi până la 1l de apă. Aceasta conferă pielii hidratare, supleţe, fermitate şi proprietăţi vâscoelastice.

Pentru a creşte durata de viaţă a acidului hialuronic în derm, are loc o etapă de reticulare cu ajutorul BDDE, unul dintre cei mai puţin toxici agenţi de reticulare pe piaţa produselor estetice. Acesată etapă constă în legarea macromoleculele de acid hialuronic între ele, prin “poduri”, ceea ce le face mai rezistente la degradare,  datorată în special radicalilor hidroxili.

* Se utilizează în chirurgia estetică:

Hidratare (nereticulată)
Umplere şi volum (reticulată)

Epilare definitiva Tratament riduri